duminică, 16 mai 2021

O situație întâlnită

 Am fost solicitat să fac o astrogramă karmică de către cineva care în mare parte și-a realizat menirea. S-a dovedit aceasta prin mai multe lucruri, nu o să le detaliez, dar și prin faptul că avea o stare de fericire de fond. 


I-am spus că ceea ce îi voi prezenta este planul pentru viața curentă. Acestea fuseseră doar confirmări, pentru că ea și-l îndeplinise deja. 

Apoi ea mi-a pus o întrebare. M-a întrebat dacă, pentru că și-a realizat deja menirea, înseamnă că o să moară curând. În primul moment am fost uimit de întrebare, dar apoi am înțeles ce voia să afle. Ea considera că, dacă a realizat ceea ce își propusese pentru viața curentă, nu mai avea motiv să rămână în acest plan fizic și, deci, ar fi putut să moară. Întrebarea nu era lipsită de sens. În anumite cazuri este valabil acest lucru. Dacă ai terminat ce aveai de făcut, de ce să mai pierzi vremea aici?! Totuși aceasta este o idee corectă doar dacă conjuncturile exterioare nu-ți mai oferă cadrul dezvoltării tale (spirituale) mai departe. Dacă forma de viață actuală se constituie în continuare ca o limitare în evoluția ta spirituală, atunci poate să fie vremea să pleci dincolo. Dar, dacă nu, dacă ai modalități de creștere pentru mai departe, poți continua aici, fără să fie necesară schimbarea formei. Dacă ai terminat „tema pentru acasă”, poți continua cu „problemele din culegeri”, astfel încât să profiți de existența curentă și să faci înainte ceea ce urma să faci în viitor.

Aceasta a vrut să fie o introducere la prezentarea unei înțelegeri legată de integrarea momentelor de timp din viața noastră. Înțelegerea a plecat de la o afirmație a lui Nicolae Catrina, profesorul meu de șivaism cașmirian, care spunea că „spiritualitatea nu înseamnă doar pelerinajul la locurile sacre, ci și integrarea armonioasă în orice moment de timp”. Plecând de această afirmație, am avut o anumită înțelegere:

Momentul de timp în care ne naștem are o anumită calitate care ne susține dar care ne și provoacă să ne dezvoltăm, să ne armonizăm. Cu alte cuvinte, menirea noastră este să ne armonizăm cu acel moment de timp în care ne-am născut, să integrăm energiile și calitățile lui în ființa noastră. 

Dar, dacă am reușit aceasta, cu alte cuvinte, dacă ne-am realizat menirea, nu este nevoie să așteptăm o nouă încarnare ca să ne armonizăm cu momentul de timp al viitoarei nașteri. Putem să folosim din plin încarnarea curentă și să urmărim să fim în acord deplin, în armonie, cu oricare dintre momentele de timp ale existenței curente, să curgem lin, la unison cu dumnezeirea. Aceasta înseamnă că, odată ce am realizat punctiform ceea ce a constituit sarcina pentru viața curentă, avem posibilitatea să realizăm continuu, mai  departe, armonizarea cu calitățile ORICĂRUI moment, câștigând astfel timp, existențe, obținând chiar mântuirea sau eliberarea finală chiar din această viață.

Dar ce înseamnă menire spirituală, sau rost ?

 În primul rând, este ceva diferit de vocație. Nu este ceea ce noi putem să facem mai bine, sau ceea ce ne place să facem. Este cu mult mai mult…

Rostul nostru nu poate fi legat doar de existența curentă. Dacă ar fi așa ceva, oamenii ar primi această menire aleatoriu, nu condiționat de acțiunile din trecut, din alte vieți. Ceea ce ar fi total nedrept și discriminatoriu. 

Rostul este strâns legat de existențele anterioare.


Dar, de la o existență la alta, nu numai corpul fizic se dezintegrează, ci și cel vital, astral sau mental. Nu mai avem aceleași gânduri, nici aceleași emoții ca în viețile trecute. Dacă trăim doar la nivelele acestea, acesta este și motivul pentru care nici nu ne mai amintim viețile trecute. Dar ce rămâne de la o existență la alta ? Ceea ce se păstrează este corpul cauzal, la nivelul căruia este sufletul (Purusha) și învelișul sau natura lui (Prakriti). Ceea ce facem într-o viață se impregnează la învelișului sufletului, deci la nivel cauzal. 

De aceea menirea noastră este strâns legată de corpul cauzal. 

Pentru a înțelege menirea cuiva, ca astrolog, este necesar să accesăm nivelul cauzal, intrând în supramental. Este necesar să abordăm astrologia pe un nivel superior, cel al esențelor, ce ține de planul cauzal. Astrologia caracterologică sau chiar cea psihologică nu ne va putea ajuta.  

Planul cauzal este unul al esențelor, al atitudinilor, al ideilor pure, al arhetipurilor.

De aceea, rostul nostru este asimilarea unei atitudini. Nimic mai mult. Desigur, rostul ultim, final, este cunoașterea identificatoare a lui Dumnezeu. Dar, ca etapă de drum, pentru viața curentă, avem ca rost să facem să devină natura noastră profundă o anumită atitudine. 

A asimila o atitudine nu este însă ceva ușor. Este un element profund, de rădăcină, subconștient, care adesea nu este accesibil. Omul obișnuit nu poate avea acces la nivelul cauzal, cu atât mai puțin să-l controleze, când el nu-și controlează de multe ori nici gândurile și nici emoțiile. 

Pentru că rostul presupune asimilarea unei atitudini, nu a face lucruri în exterior, nu înseamnă să facem case, să întemeiem familii, cariere. Atunci cum ar putea avea pretenția dumnezeirea ca un om să își poată realiza menirea ? Nu ni se cere prea mult ? 

Tot ceea ce ține de exterior ne poate ajuta să ne facem rostul, fie că sunt evenimente, conjuncturi, fie că sunt relații, fie că sunt condiționări de tot felul. Pentru că acestea ne modelează și, chiar dacă nu suntem conștienți, apelăm la anumite resurse interioare care să ne susțină, din care unele ne sunt date ca daruri sau ca talanți. 

Acestea apar în astrogramă ca zodia natală, ca aspecte fluente etc. Deci chiar situațiile de viață de tot felul sunt de natură să ne îndrume pe drumul nostru.

Totuși, pentru a înțelege ce ai de făcut, care este atitudinea pe care o ai de asimilat, care este deci rostul tău, astrologia (cauzală) te poate ajuta foarte mult. Pentru că alegi conștient, îți parcurgi drumul dezlegat la ochi.

Acesta este rostul ultim al astrologiei, nu să prezică viitorul, ci să ne ajute să ne apropiem de destinația finală pe care ne-am ales-o dinainte de încarnare.

Dacă începem să ne împlinim menirea, prin asimilarea unei atitudini, situațiile exterioare constrângătoare nu-și mai au sens. Ele aveau rolul doar să ne direcționeze în sensul cel bun, nu să ne chinuie.

De aceea, realizarea rostului, pe lângă faptul că instaurează o stare de fericire de fond, necondiționată de ceea ce este exterior, va face fie să dispară anumite greutăți sau lipsuri, fie să nu le mai resimțim noi ca aducătoare de suferință.

Menirea pe care ne-am asumat-o este cel mai important lucru pe care îl avem de făcut în viața noastră.


Principii esențiale în studiul astrogramei karmice

 O să reiterez anumite principii care, din punctul meu de vedere, sunt esențiale în studiul astrogramei karmice.

1. Astrograma este un simbol al Întregului. Acesta este infinit. Dacă luăm  în considerare un element, de exemplu o zodie, aceasta este o parte 1/12 din astrogramă, deci 1/12 din ceva infinit. Care este prin urmare tot un infinit. Un infinit "mai mic" dar tot un infinit.  Deci, valențele simbolice ale acelui element astrologic sunt infinite. Nu putem reduce acest obiect doar la câteva idei pe care le găsim în cărțile de astrologie. El are un sens esențial care se concretizează într-o multitudine de forme. 

Dar cum are loc această concretizare? De ce el capătă o formă și nu alta?

Momentul de timp, astrograma, ființa umană este o unitate. Ea nu este formată dintr-o basculantă de caracteristici fără legătură. 

Prin urmare, într-o astrogramă, fiecare obiect trebuie înțeles în corespondență cu celelalte. Particularizarea sensului său esențial se va face corelat cu întreaga astrogramă. Cu alte cuvinte, un Venus în Fecioară al unui nativ va avea un sens adesea diferit de Venus în Fecioară al altui nativ. 

Toate elementele din astrogramă - poziții, aspecte, configurații etc. - sunt circumscrise unui sens comun, unei idei axiale, ca o coloană vertebrală a acelei astrograme. Acest numitor comun are o valoare principială,  esențială și în același timp dinamică. Acesta este rostul sau menirea acelui nativ. 

Dacă vorbim despre un moment de timp, nu de un nativ născut atunci, acest sens esențial al momentului de timp este o atitudine indicată a fi adoptată atunci pentru a ne alinia pe frecvența de rezonanță dumnezeiască.


2. Am fost întrebat: care sunt elementele pe care este necesar să le luăm în considerare pentru o interpretare karmică, a înțelegerii menirii noastre? 

Răspunsul corect este că toate sunt necesare.

Practic, fiecare element, poziție sau aspect „vorbește” despre aceeași esență. Cu cât vom lua mai multe în considerare, cu atât vom avea mai multe nuanțe ale acelei esențe. 

Totuși...  trebuie să pornim de la ceva...

Deși, repet, toate sunt importante, în înțelegerea astrogramei sunt câteva elemente aproape indispensabile, care pentru mine sunt chei:

a. Axa Nodurilor Lunare (și aspectele acestora). De asemenea, simbolul sabial al gradului Nodului Nord - de cele mai multe ori cuprinde foarte sintetic esența. Dar nu trebuie plecate de la el, ci mai degrabă consultat spre final, ca o confirmare a celor concluzionate până atunci.

b. Poziția lui Saturn în semne și case: indică principala lecție de învățat.

c. Cuadraturile și opozițiile (aspectele tensionante) indică karma de ars, astfel: 

c.1. Dacă sunt între semne cardinale (Berbec, Rac, Balanță sau Capricorn), avem o karmă de agresivitate/relațională. Indicatorul acesteia, pe lângă planetele implicate și casele și semnele în care ele sunt poziționate, este planeta Marte (în semne și case). Cum se poate sublima (alchimiza sau rezolva fără suferință) această karmă este indicat de Pluto (în semne și case).

c.2. Dacă sunt între semne fixe (Taur, Leu, Scorpion, Vărsător), avem o karmă de atașament. Indicatorul acesteia, pe lângă planetele implicate și casele și semnele în care ele sunt poziționate, este planeta Venus (în semne și case). Cum se poate sublima (alchimiza sau rezolva fără suferință) această karmă este indicat de Neptun (în semne și case).

c.3. Dacă sunt între semne mutabile (Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești), avem o karmă de ignoranță. Indicatorul acesteia, pe lângă planetele implicate și casele și semnele în care ele sunt poziționate, este planeta Mercur (în semne și case). Cum se poate sublima (alchimiza sau rezolva fără suferință) această karmă este indicat de Uranus (în semne și case).

d. Succesiunea Lună (trecut), Soare (prezent), Ascendent (viitor) aduce și ea adesea un sens de mișcare care poate fi foarte semnificativ.

În general, acestea sunt elementele care, considerate, ar fi suficiente, pentru început, în a aduce un pic de lumină asupra menirii nativului. 

Este important, plecând de aici, să fie considerate și celelalte, pentru că ele vor nuanța specific acest sens.

Totuși, este importantă o înțelegere profundă, arhetipală, a elementelor primare (case, zodii, planete, grade etc) pentru a trage concluzii care să conducă la un numitor comun.



3. Un alt element important pe care îl repet de fiecare dată celor cărora le interpretez astrograma este următorul:

Nu există o identificare perfectă dintre un om și o astrogramă. 

Astrograma reflectă o anumită calitate a timpului. Fiecare moment de timp are o calitate diferită. Acea calitate este ca o „hrană” pentru nativ. Un om se naște când calitatea timpului este cea mai potrivită pentru el. 

De aceea, doi oameni, născuți în același loc și în același moment de timp, au manifestări diferite, situații de viață diferite, caractere diferite. Ambii au nevoie de aceeași caracteristică de timp cum, analogic, doi oameni diferiți, pot avea într-un anumit moment al vieții lor nevoie să mănânce un măr. Ei nu sunt la fel, chiar dacă au aceeași nevoie de mere! La fel, analogic, doi oameni pot să meargă într-un același moment de timp pe stradă, în aceeași direcție, dar ei sunt diferiți, chiar dacă, pentru un timp, se deplasează în același sens.

Momentul de timp ales pentru încarnare este cel mai potrivit pentru acel om. De aceea nu există astrogramă bună sau proastă, astrograma pe care o are respectivul nativ este cea mai bună pentru el, pentru că ea oglindește o calitatea a momentului de timp care este cea mai potrivită, ca hrană spirituală, pentru acel nativ.

În astrogramă sunt elemente care vin să rezolve anumite probleme, lecții rămase din trecut, din alte vieți, sau care urmează să fie asimilate, printr-un curs firesc de creștere. Ele nu caracterizează în totalitate nativul, ci doar ceea ce a ales sufletul lui să rezolve pentru viața curentă. Analogic, cineva poate să fie profesor universitar, dar într-o anumită jumătate de oră el să aibă de dat cu mătura prin casă. Aceasta, dacă privim doar la acea jumătate de oră, nu trebuie să ne facă să-l judecăm ca fiind doar un măturător. Tot așa, un om poate avea de rezolvat unele lucruri într-o viață, dar aceasta nu îl definește în totalitate. Este doar o etapă în drumul lui. Acest drum poate fi asemănat cu o ascensiune montană. Poate avea suișuri și coborâșuri, să fie prin pădure sau prin soare, mai aproape sau mai departe de cabană. Toate aceste elemente nu pot caracteriza un om, sunt doar etape în drumul lui. 

Important este ca un astrolog să identifice ce are de făcut un om căruia îi interpretează astrograma, cum poate nativul acționa optim, astfel încât drumul lui să se realizeze cu un maxim de rezultate și cu un minim de efort, care sunt atitudinile pe care este necesar să le adopte pentru aceasta. Astrograma trebuie interpretată dinamic, „ce ai de făcut este…”, nu etichetator, static, „ești așa…”.


4. Momentul nașterii unui om este descris de astrograma natală. Omul este o ființă înzestrată cu Liber Arbitru, de aceea ceea ce va trăi el, cum va fi în viața care de-abia începe nu poate fi descris în totalitate de astrogramă. Astrograma se constituie ca un îndemn, ca un sfat de la Dumnezeu, ea este un așa-zis "făgaș" pe care omul este orientat să meargă, pentru că el primește în dar o sumă de rezonanțe, ilustrate în astrogramă, pe care el însă este necesar să le dezvolte sau să le depășească, printr-o transformare de sine. 

Din acest motiv, o interpretare caracterologică a astrogramei, care să vizeze existența curentă, nu poate fi exactă, din moment ce omul are libertatea de a alege și de a schimba. Acesta este motivul pentru care mulți astrologi dau greș atunci când urmăresc să interpreteze caracterologic harta natală.

Dacă este să caracterizeze cu adevărat ceva, astrograma natală poate caracteriza vieți anterioare, trecutul, ceea ce deja este înfăptuit. Pentru existența actuală ea descrie o caracteristică a timpului care este doar o bază, un element de plecare necesar nativului. De exemplu, dacă el este născut în zodia Leu, el are de învățat sau de perfecționat caracteristicile acestei zodii. Nu înseamnă că tot ceea ce caracterizează zodia Leu îl caracterizează și pe el. Dar, dacă nu ar avea o rezonanță de început, un talant de dezvoltat, el nu ar putea să realizeze acel deziderat. Pentru că de unde nu este nici Dumnezeu nu cere...

Dar chiar și despre viețile anterioare, astrograma nu descrie totul, ci doar ce a ales nativul să rezolve, să învețe, din ceea ce el nu a învățat din trecut. Cu alte cuvinte, este descrisă doar „tema pentru acasă” pentru existența aceasta.

Sunt oameni care au realizări spirituale, sau o karmă grea, și totuși nu se reflectă toate acestea în astrogramă, pentru că pentru existența curentă sarcina este de a transforma doar o bucățică.

Din acest motiv, realizând interpretarea astrologică, chiar într-un mod karmic, este important ca astrologul să nu cadă în tentația de a judeca sau de a eticheta nativul. Așa cum, analogic, un profesor universitar poate, într-o anumită oră din zi, să spele vase sau să măture, el rămâne un profesor universitar, nu un măturător, tot așa un om, dacă are de scăpat de anumite „tinichele karmice atârnate de coadă”, el nu înseamnă că poate fi caracterizat doar de acelea. 

Într-adevăr, de la o existență la alta există o anumită inerție de transformare, oamenii nu se schimbă cât ai bate din palme, și atitudini din trecut, din alte vieți, pot continua și în prezent. De aceea astrologia caracterologică o mai nimerește și mai impresionează pe unii sau pe alții. Totuși, pe măsură ce oamenii evoluează spiritual, lucru valabil mai ales în prezent, când am intrat în centura fotonică, ei angrenează tot mai mult Liberul Arbitru și realizează astfel mult mai ușor transformări cu ei înșiși, ceea ce face ca interpretarea astrologică caracterologică să fie din ce în ce mai puțin exactă. Omul este din ce în ce mai puțin o mașinărie, un automat, în sensul descris de Gurdjieff, el are o libertate din ce în ce mai mare de a-și schimba direcția de mers.

În concluzie, caracterologic, astrograma natală poate avea o valoare doar pentru viețile anterioare, și aici doar parțial. 

Însă, mai important, pentru viața curentă, ea este un instrument de înțelegere a ceea ce avem de făcut, a menirii noastre.

vineri, 7 mai 2021

Cartea „Astrologie cauzală” - Cuprins

 Cartea Astrologie cauzală este editată și tipărită într-o ediție de lux. Are toate paginile color, are 365 de pagini cu conținut efectiv, peste 200 de ilustrații, peste 100 de diagrame și două tabele de corespondențe.


Cuprinsul ei este următorul (în forma restrânsă):

1. INTRODUCERE
• SCOPUL LUCRĂRII
• NECESITATEA ASTROLOGIEI CAUZALE ÎN CONTEXTUL ACTUAL
• ELEMENTELE DIN ASTROGRAMĂ - DARURI ȘI NECESITĂȚI

2. FUNDAMENTE METAFIZICE PENTRU O ASTROLOGIE A ESENȚELOR (CAUZALĂ)

3. ELEMENTE FILOZOFICE ŞI SPIRITUALE

4. SEMNIFICAȚIA ESENȚIALĂ A ZODIILOR - CELE 12 KĀLĪ-URI DIN ȘIVAISMUL KRAMA

5. CASELE
• EMISFERELE
• CADRANELE
• DISPOZITORII CASELOR
• CASELE ÎN TEMA NATALĂ
Complementaritatea caselor
Elementele caselor
Sistemul de domificare

6. CRUCILE ȘI OPOZIȚIILE
• CRUCEA CARDINALĂ
• CRUCEA FIXĂ
• CRUCEA MUTABILĂ

7. PLANETELE
• OBSERVAȚII LEGATE DE INTERPRETAREA KARMICĂ A PLANETELOR TRANSPERSONALE
• PRINCIPIILE URANUS, NEPTUN ȘI PLUTO ȘI DRUMUL CĂTRE DUMNEZEU

8. GUVERNATORII EZOTERICI ȘI IERARHICI AI SEMNELOR ZODIACALE

9. SIMETRIA ZODIACALĂ (SAU ASCENDENT – DESCENDENT)
• Ascendentul
• Descendentul
• Zodiile și centrii subtili de forță
• Zodia – bază pentru zodia următoare
• Aplicație practică a ideilor expuse despre simetria zodiacală

10. ELEMENTELE ASTROLOGICE ȘI INTENȚIA. DESPRE KARMĂ
• INTENȚIA ȘI EMISFERELE ASTROLOGICE
• KARMA
• COMPONENTELE INTENȚIEI, MODURILE VIBRATORII (SAU CALITĂȚILE FUNDAMENTALE - GUṆA-URI) ȘI ZODIILE

11. OBSERVAȚII PRIVIND TRANSFORMAREA ALCHIMICĂ DIN PUNCTUL DE VEDERE AL CELOR 12 ZODII
• Zodiile din perspectiva centrului
• Elementele din punct de vedere al ideii de ordine și armonie
• Zodiile și procesele alchimice

12. PUNCTE VIRTUALE ÎN ASTROGRAMĂ
• LILITH ȘI PRIAP
• VERTEXUL ȘI ANTIVERTEXUL

13. CÂTEVA OBSERVAȚII DESPRE CHIRON

14. CENTRII SUBTILI DE FORȚĂ (CAKRA-E) CA PUNCTE MEDII DINTRE PLANETE, PE BAZA NUCLEULUI YANTRA-EI MARII PUTERI COSMICE TRIPURĀ SUNDARĪ

15. CORESPONDENȚA EZOTERICĂ DINTRE ZODII ȘI NUMERE

16. CUSPIDELE ZODIILOR ȘI CASELOR, DECANII, SEMNIFICAȚIA GRADELOR UNUI SEMN
• DECANII
• TATTVA-ELE
• GRADELE ANARECTICE
• SEMNIFICAȚIA CUSPIDELOR
• Semnificația planetelor pe cuspide
Cuspida dintre zodiile Berbec – Taur
Cuspida dintre zodiile Taur – Gemeni
Cuspida dintre zodiile Gemeni – Rac
Cuspida dintre zodiile Rac – Leu
Cuspida dintre zodiile Leu – Fecioară
Cuspida dintre zodiile Fecioară – Balanță
Cuspida dintre zodiile Balanță – Scorpion
Cuspida dintre zodiile Scorpion – Săgetător
Cuspida dintre zodiile Săgetător – Capricorn
Cuspida dintre zodiile Capricorn – Vărsător
Cuspida dintre zodiile Vărsător – Pești
Cuspida dintre zodiile Pești – Berbec
Semnificația cuspidelor din perspectiva elementelor

17.COMPUNEREA ELEMENTELOR
• TEHNICA DE COMPUNERE A CASELOR. MĂSURILE
• DESCRIEREA GRADELOR TATTVA-ICE ALE ZODIACULUI
• APLICAȚIE PRACTICĂ - O CHEIE ASTROLOGICĂ IMPORTANTĂ DE EVALUARE A COMPATIBILITĂȚII ÎN CADRUL CUPLULUI

18. ASPECTELE
• DESCRIEREA SUMARĂ A ASPECTELOR
• CĂI DE ÎNȚELEGERE A SEMNIFICAȚIEI ESENȚIALE A ASPECTELOR ASTROLOGICE
• SEMNIFICAȚIA ESENȚIALĂ A ASPECTELOR
1. Conjuncția (armonica 1)
2. Opoziția (armonica 2)
3. Trigonul (armonica 3)
4. Cuadratura (armonica 4)
5. Cvintilul și bicvintilul (armonica 5)
6. Sextilul (armonica 6)
7. Septilul, biseptilul și triseptilul (armonica 7)
8. Octilul și trioctilul (armonica 8)
9. Novilul și binovilul (armonica 9)
10. Semisextilul (armonica 12)
11. Inconjuncția (armonica 12)

19. STRATEGII DE ABORDARE A INTERPRETĂRII ASTROLOGICE KARMICE
• Tipurile de karmă
• Principiile astrologiei karmice
• Elemente de analiză astrologică pentru interpretarea karmică

20. NIVELELE DE INTERPRETARE ŞI ABORDARE ALE ASTROLOGIEI

21. GLOSAR DE TERMENI ȘI ANEXE
• GLOSAR DE TERMENI
• ANEXA A - SIMBOLURI ASTROLOGICE FOLOSITE
• ANEXA B – CORESPONDENȚE ASTROLOGIE – TAROT (ARCANELE MAJORE)
• ANEXA C – CORESPONDENȚE ASTROLOGIE – I CHING

22. BIBLIOGRAFIE

Cartea „Astrologie cauzală” - De ce ?- urile

 În această carte, fiind una de astrologie cauzală, am urmărit să răspund la următoarele întrebări „de ce?”, pentru că la majoritatea dintre ele nu am găsit răspuns în alte cărți de astrologie:


De ce sunt 12 zodii și nu mai multe sau mai puține ?
De ce sunt ordonate astfel ?
De ce au semnificația cunoscută în astrologie ?
Ce înseamnă fiecare casă ?
Care este esența ei din care decurg toate semnificațiile cunoscute ?
De ce sunt două axe principale (Ascendent - Descendent, Mijlocul Cerului - Fundul Cerului)?
De ce casele au în astrologie semnificația pe care o au ?
De ce sunt 3 cruci ?
De ce sunt 3 grupe de planete?
De ce planetele au în astrologie semnificația pe care o cunoaștem?
Ce înseamnă că o planetă guvernează o anumită zodie ?
De ce zodiile au adesea ca guvernatori ezoterici sau ierarhici planete diferite de cele care sunt guvernatori tradiționali ?
De ce există 3 tipuri de karmă ?
De ce ele sunt indicate de anumite planete și nu de altele ?
Cum se formează karma și de ce poate fi ea detectată prin studiul astrogramei ?
De ce cercul în general și cercul zodiacal în particular sunt împărțite în 360°?
Ce semnificație au decanii zodiilor?
De ce sunt diferite ca sens pozițiile unei planete într-o aceeași zodie sau casă dacă ea este la grade diferite în acea zodie sau casă?
De ce aspectele astrologice sunt resimțite ca având o anumită influență?
Ce elemente esențiale se află la baza influenței pe care o determină aspectele astrologice și ce le diferențiază?

Despre planetele retrograde

 Există o concepție, greșită, sau parțial greșită, în opinia mea, prin care se consideră că planetele retrograde sunt rele, aducătoare de karmă grea etc.


De fapt nimic din astrogramă nu este rău sau malefic, decât din perspectiva egoului sau a unui mental limitat. Totul este foarte bun, pentru fiecare dintre noi. Pentru că ceea ce este în astrogramă indică o anumită calitate a timpului care este cea mai bună pentru noi, pentru a ne învăța lecțiile și pentru a ne ajuta să ne desăvârșim într-un mod optim, deci cu minim de efort sau de suferință și cu maxim de rezultate.

Planetele retrograde au rolul lor. Acela de a interioriza energia corespondentă planetei. Cu alte cuvinte, o planetă retrogradă ne va susține cu energia ei pentru un demers interior, de cunoaștere de sine, de introspecție, în meditație. Da, este adevărat, nu ne va mai oferi așa de multă energie în activități exterioare. Ori pentru omul obișnuit, care nu urmărește și o dezvoltare spirituală, interioară, a nu mai putea face lucruri în exterior, unde el este exclusiv orientat, poate fi resimțit ca fiind frustrant...

Orientarea în interior a energiei o va pune pe aceasta în contact cu sfera conștiinței, și astfel energia acelei planete retrograde va fi rafinată și elevată.

Dacă un om a făcut greșeli în alte vieți cu o anume energie, simbolizată de o planetă, da, el poate avea nevoie să reevalueze acea energie, să și-o rafineze, ca să nu mai greșească în viitor și poate, din acest motiv, să aibă planeta retrogradă. Dar reciproca nu este valabilă.

Sunt oameni care au ca rost o transformare lăuntrică, spirituală, o muncă nu cu exteriorul ci mai mult cu interiorul. Iar aceasta nu neapărat pentru că ar fi făcut prostii în trecut, în alte vieți. Pentru aceasta ei au nevoie de o energie pe de-o parte mai rafinată, pe de altă parte mai interiorizată.

În ambele situații, energia planetei retrograde le este foarte utilă așa.

Desigur, pot fi diverse motive pentru care o planetă este necesar să fie retrogradă în astrogramă, dar aceastea pot fi înțelese luând în considerare întreaga astrogramă.

Singurul lucru corect, în opinia mea, care poate fi spus despre o planetă retrogradă, și care să fie întotdeauna valabil, este acela că ea interiorizează și rafinează acea energie, dar aceasta pentru un scop care poate fi diferit de la o astrogramă la alta.

Despre karmă

 "Karma care nu s-a manifestat poate și trebuie să fie arsă." Patanjali.


Prin astrologia karmică se poate face o analiză care va identifica natura karmei pe care nativul a ales să o ardă în existența curentă.

Această karmă nu este adesea ceva destinic, implacabil. Dimpotrivă, ea poate fi transcensă înainte de a fi manifestată. Chiar mai mult, după cum spune și Patanjali, este necesar să fie arsă înainte de manifestare. Acesta este demersul corect, spiritual. Acesta este motivul pentru care avem un timp de la momentul greșelii la cel al ispășirii ei. Dumnezeu ne oferă o perioadă de grație pentru corectarea sau compensarea acelei greșeli.

În astrogramă există atât indicatorii de karmă, ce s-a greșit, cât și indicatorii de transcendere a karmei, adică modalități prin care putem anula karma înainte ca aceasta să se manifeste.

Aceștia din urmă sunt chiar planetele transpersonale : Uranus, Neptun și Pluto. Adică exact planetele neglijate de către unii astrologi pentru motivul absurd că ar fi planete de generație, ca și cum un nativ s-ar naște întâmplător într-o generație anume.

Saturn – intrarea din Universal în Individual

Saturn are un sens într-un fel opus lui Jupiter. Saturn este intrarea de sus, ceea ce se vede dacă se privește dinspre universal spre individual prin portalul spațiu-timp care separă lumea individuală de cea universală.

Saturn este într-un fel o coborâre a prezenței dumnezeiești în lumea materială. Este, de fapt, Legea dumnezeiască. Pentru unii oameni încrâncenați în egoism și materialitate, e o lege care poate părea constrângătoare și aducătoare de suferință.
De aceea planeta Saturn mai este numită și Marele Malefic.

Nu sunt de acord cu eticheta aplicată de astrologii tradiționali, deși parțial există aici și un adevăr. Saturn poate părea o planetă rea, dar numai celor care se complac în materialism, în larvaritate și în egoism. Majoritatea oamenilor caracterizați de aceste atribute sunt cei din Kali yuga. Este, prin urmare, adevărat că Saturn a fost resimțit ca malefic.

Totuși, și Saturn este în felul ei o planetă a Grației dumnezeiești. Este energia prin care Dumnezeu ne asigură că mai avem șansa să revenim la El. Saturn îl determină prin suferință să elimine egoismul pe cel care nu a vrut să meargă altfel la școala înțelepciunii. Pentru asemenea oameni suferința nu numai că este ultimul lor posibil învățător, dar este și garantul reîntoarcerii lor spre Dumnezeu.

Saturn este deci o planetă a severității, a maturității, a rigorii.

Cum se face însă că un astfel de „urâcios” este exaltat în Balanță, zodia frumuseții? Saturn este Legea dumnezeiască, este ordinea. Tot ceea ce există în Univers este marcat de o ordine dumnezeiască. Universul nu este haos, el este în permanență infuzat de Dumnezeu și totul este dumnezeiesc structurat. Această structurare și ordonare a sa este deja descoperită de știința ultimilor ani prin modelele fractalice. Modelele sau structurile primare sunt reiterate sub forma fractalilor de la nivel microscopic la nivel macrocosmic. Malul mării, norii – par neregulate; totuși, la nivel microscopic, s-a dovedit că au la baza constituirii structuri simple. Dumnezeu creează Universul prin multiplicări succesive, prin partiții, prin împărțiri succesive (vezi zodia Fecioarei, a materializării). Orice împărțire a unui întreg implică o parte și un rest. Se poate demonstra că există un raport, și acesta este singurul, în care partea și restul pot fi la rândul lor în același raport cu care este întregul și partea. Dar ce sens are aceasta? Arată că, de fapt, orice parte poate deveni întreg, că restul se poate integra în această parte, că astfel nimicdin ceea ce este creat nu este dat la o parte, că totul este integrat și folosit. Acest raport este unul al unei eficiențe maxime, desăvârșite. El este cunoscut ca Raportul de Aur, ca Numărul de Aur, φ = 1,6180339… Acest raport este cel în care întreaga Manifestare este creată, o expresie a armoniei desăvârșite, a frumuseții. El este Legea dumnezeiască după care este structurat totul, ilustrat simbolic de Saturn!

Deci frumusețea caracteristică Balanței se datorează tocmai „urâciosului”, tocmai prezenței acestei Legi dumnezeiești în tot ceea ce este armonios structurat. Ce este frumos este, de fapt, o imagine a prezenței dumnezeiești. Orice ieșire de sub această lege se face cu un consum suplimentar de energie, este ineficient, lipsit de putere sau nedezvoltat. De aceea întreaga natură, plantele, animalele, trupul omenesc, corpurile cerești, tot ceea ce există și pentru care eficiența în creștere este esențială, toate respectă în dezvoltarea lor această proporție a Numărului de Aur, toate ascultă de Legea dumnezeiască. De aceea natura este percepută ca fiind frumoasă. Desigur, omul este creat la rândul lui tot pe baza acestei armonii dumnezeiești, dar totuși el are libertatea de a alege ceea ce devine. Și de aceea el se poate îndepărta de armonia lui Dumnezeu. Îndepărtarea de legea armoniei îl va costa. El va învăța să revină la armonie în timp, sub prezența răbdătoare a lui Saturn. El este creat ca armonie, orice ieșire din ea este împotriva firii și este dureroasă, aducătoare de suferință. Există un timp pentru experimentare, dar apoi urmează o reacție a propriilor acțiuni. Dacă ne referim la acțiunile proprii, dacă ele nu se integrează în mersul Universului, în armonia cosmică, are loc o reflexie a acestora care face ca acele acțiuni să se reîntoarcă spre cel care le-a generat. Dacă ele au fost generatoare de suferință, vor aduce suferință, dacă au fost generatoare de bucurie, vor aduce bucurie, iar dacă au fost integrate dumnezeiesc, vor permite eliberarea de existența în planul experimentării, ieșirea din ciclul încarnărilor. Acest „perete” de care se lovesc acțiunile noastre și revin înapoi spre noi este Legea armoniei universale, este Saturn.

Prin urmare, Saturn este o planetă a karmei, iar în astrogramă este un indicator al principalelor lecții de învățat. Este o planetă a maturității spirituale. Saturn face să fim cumva forțați să revenim, să ne concentrăm pe ceea ce nu am desăvârșit, pe ceea ce avem de rezolvat, pentru a putea merge mai departe. Tot ceea ce greșim greșim din cauza ignoranței, a unei opacizări interioare. Pentru a nu mai repeta erorile, este nevoie să revenim într-o zonă a clarității și a obiectivității, acolo unde aspectele vieții sunt clar delimitate și le putem vedea bine (zodia Fecioarei). Este deci necesar să coborâm în obiectivitate, iar cea mai puternică obiectivitate este lumea fizică, materială. Ea este și cea mai grea, cea mai aducătoare de suferință pentru cel care calcă strâmb, deoarece reacțiile ei, legile planului fizic sunt imediate. Saturn este energia care ne coboară în lumea fizică, în materie, este energia centripetă, contractantă, este cea care ne aduce cu picioarele pe pământ.

Saturn nu permite o trecere rapidă sau superficială peste un aspect anume. Acolo este necesar să se zăbovească, să se acorde o anumită focalizare și o atenție suplimentară. De asemenea, este necesar să se insiste, se poate ca reușita să nu vină imediat.



Saturn este o energie care are ca mod de manifestare o funcție liniară crescătoare. (F(t) =at+b, a>0, unde F este forța, iar variabila t este timpul). Este o pantă, o creștere gradată. Energia saturniană crește cu timpul. Este mică la începutul vieții (când t este mic), devine oarecum normală pe la maturitate, iar în a doua jumătate a vieții crește gradat, fiind apoi chiar mai mare decât în mod normal.

Dar de ce se manifestă așa Saturn? Deoarece este un indicator al principalei lecții de viață. Poziția lui indică în astrogramă unde am făcut greșeli în viețile anterioare, în ce domeniu, cu ce fel de energii. Greșelile sunt adesea cauzate de o folosire incorectă a energiei. Atunci când este mică, energia este ușor de controlat, dar când este mare devine mai greu de strunit și atunci se fac cele mai mari prostii. De exemplu, nu cei lipsiți de forță sunt vinovați adesea de violență, ci mai ales cei care au mai multă forță. Nu cei care sunt neștiutori de carte inventează arme de distrugere în masă, ci cei care au forța cunoașterii. Nu cei care nu au energie sexuală sunt violatori, ci cei care au foarte multă energie sexuală și totuși puțină conștiință care s-o controleze. Și exemplele pot continua. Acolo unde am făcut greșeli în trecut, acolo am abuzat de o energie care ne-a fost dată. Am fost depășiți de acea energie, ea a fost peste puterea de cuprindere a conștiinței noastre și am folosit-o greșit. Dacă am avea-o acum, în viața curentă, când încă nu am crescut în conștiință, tot așa de mare ca în trecut, probabil că am greși la fel. Aici intervine Saturn și el restrânge această energie, ne-o dă gradat, mai puțin la început. Dar, obișnuiți din trecut să avem mai multă astfel de energie sau putere, ne putem supăra sau ne putem simți limitați, vrem mai mult și constatăm că nu avem, că nu se leagă nimic din ce facem ca să avem mai multă energie. Și constatăm deci că avem o karmă de lipsă. Dar Saturn știe ce face. El ne dă câte puțin ca să ne învețe cu acea forță, nu ca să ne pedepsească. Pe de altă parte, acum avem mai multă grijă și noi în a o gestiona, nu ne mai manifestăm așa de neglijenți ca în trecut. Suntem mai atenți la ea, o prețuim mai
mult. Suntem deci mai conștienți de ea. Pe măsură ce trece timpul, ajungem să o stăpânim din ce în ce mai bine, să dăm dovadă de înțelepciune în ceea ce o privește. Această acțiune a lui Saturn ne asigură controlul în timp asupra acelei energii. De aceea Saturn este planeta karmei, de aceea Saturn este identificat cu timpul transformator.

Saturn (ca energie arhetipală desigur) este substratul întregului Univers. El este structura de bază, matricea pe care se bazează toată Creația. Energia saturniană este și cea care permite accesul la Dumnezeu.

În Tarot, Arcana 21 – ultima arcană, Universul, este asociată cu Saturn. O femeie frumoasă este înconjurată de roata de energii zodiacale. Femeia este reprezentare a întregii Manifestări a lui Dumnezeu, iar roata energiilor zodiacale care o înconjoară este o matṛkā, o Roată dumnezeiască de energii, sugerându-se astfel simbolic întregul Univers. Faptul că Saturn este asociat acestei arcane arată că, de fapt, aceeași energie care pentru ființa egotică era limitatoare, pentru ființa universalizată este o energie a Ordinii dumnezeiești care susține întregul Univers și care îi permite, de asemenea, omului să se identifice plenar cu întreaga Creație.

Saturn este guvernatorul principal al zodiei Capricornului și cel secundar al zodiei Vărsătorului.

Ca guvernator al zodiei Capricornului, Saturn este susținătorul pe calea spirituală, el reprezintă maturizarea, răbdarea, experiența și avansarea sigură și gradată pe cale.
Este și cel care oferă testele, dar și capacitatea de rezistență, perseverența.
Din anumite perspective, Saturn este Ākāśa tattva, eterul sau Vidul Creator, sub multiplele sale forme. Astfel poate fi corelată cu centrul subtil de forță Viśuddha cakra. Ca eter, Saturn creează spațiile interioare, cavitățile, peșterile.
Din altă perspectivă, Saturn este Pṛthivī tattva, pământul ca element subtil, care condensează, solidifică, materializează și contractă.

Astfel, plecând de la asocierile cu elementele subtile, devine clar de ce oasele (pământ – prin soliditatea lor și gol – prin elementul vid din interior) sunt asociate zodiei Capricornului, zodie guvernată de Saturn.

Ca guvernator al zodiei Vărsătorului, Saturn integrează în armonia Universului ființa care devine acum cosmică. Este chiar structura și legea Universului. Dacă la nivelul zodiei Vărsătorului Uranus realizează o descentralizare, o rupere de anumite structuri (Saturn) rigide de la nivelul zodiei Capricornului, care este necesar acum să fie depășite, aceasta nu înseamnă că se ajunge la haos. Dimpotrivă, ruperea unor structuri limitate a fost necesară pentru integrarea într-o altă ordine, mult mai largă și mai aproape de Dumnezeu, ordine simbolizată tocmai de Saturn ca guvernator secundar al zodiei Vărsătorului.


Prin focalizarea asupra unui țel clar, Saturn este un principiu al individualizării, al izolării, necesară pentru obținerea independenței față de exterior. „Aceasta este ideea primordială a lui Saturn: dintr-o anumită lume se izolează, se individualizează o ființă, pentru a putea dezvolta o regularitate în ea însăși, prin ea însăși” (Rudolf Steiner). Acesta este motivul pentru care, la nivelul zodiei Capricornului – zodie guvernată de Saturn, este nevoie să se rupă supunerea față de o anumită ritmicitate a exteriorului (care caracteriza zodia opusă, a Racului): pentru a se impune propria ritmicitate. Saturn este planeta extremă a zonei individuale. Începând cu următoarea planetă, Uranus, se trece în zona transpersonală, universală. „În forțele saturniene se află ceea ce închide în sine sistemul nostru planetar, ceea ce îi permite să dezvolte propriul ritm, care nu este al lumii exterioare lui. Astfel, Saturn este forța care exclude lumea exterioară dintr-un sistem care se modelează ritmic pe sine. După ce a fost individualizat, ritmul interior este necesar să înfrunte din nou lumea exterioară și să se modeleze în întregime după aceasta; adică entitatea care s-a constituit și care lucrează independent este necesar să se adapteze lumii, să devină ca aceasta. Cu alte
cuvinte, tot ceea ce se individualizează prin activitatea lui Saturn este obligat, prin însăși această activitate saturniană, să se distrugă din nou” (Rudolf Steiner). Lumea nouă la care este necesar să se adapteze nu este însă aceeași cu cea anterioară, ci o lume superioară (corespunzătoare nivelului zodiei Vărsătorului), adică o lume a unor egregoruri mai înalte. Saturn obligă astfel, prin ajustări uneori dureroase, ca frecvența proprie să fie ridicată, pentru ca entitatea (în particular – omul) să se poată integra pe un nivel superior. Ea pregătește ființa pentru o condiție universală. Este învinsă în acest mod o natură proprie (o formă de ego) pentru ca ființa să devină o „hrană bună” pentru aceste lumi superioare, adică să devină capabilă să se integreze în ele. În cadrul jocului macrocosmic, Saturn simbolizează regulile unui joc dumnezeiesc. Saturn aduce acea energie care ne ajută să fim singuri cu Dumnezeu, prin care dobândim înțelepciune. „Pentru a ne integra cât mai bine în jocul lui Dumnezeu, este necesar să-i cunoaștem cât mai bine regulile tainice. Întreaga existență dobândește sens când este integrată în acest joc dumnezeiesc, complex și misterios.”


Saturn este atât o planetă a înțelepciunii și a maturității, cât și una a singurătății. „Pentru că singurătatea este unul din catalizatorii stării de înțelepciune. Marii înțelepți nu au fost oameni ai mulțimilor. Au fost singuri, dar cu Dumnezeu. Întâlnirile cele mai profunde cu Dumnezeu sunt acelea pe care le realizează adevărații singuratici.”

Căutarea lui Dumnezeu implică participarea la acest joc dumnezeiesc și invers, dacă nu-L căutăm, nu participăm la joc.

(Extras din cartea „Astrologie cauzală”)

Astrologia - un sistem complet, un întreg, roată de energii (matṛkā – matrice)

 Ansamblul Creației reprezintă un Tot, un Întreg, un sistem complet care are o structură holografică – adică este compus din mai mulţi întregi mai mici, fiecare asemenea cu Marele Întreg. Omul este şi el un astfel de întreg, fiind creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.


Din acest motiv în om sunt prezente toate rezonanţele şi de aceea el este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu (prin abandon total, necondiționat și identificator, și nu doar printr-o cunoaştere mentală, limitată prin însăși natura ei). Orice sistem întreg poate rezona, datorită asemănării, cu oricare alt sistem întreg şi, astfel, cu Marele Tot, cu întreaga Creaţie şi cu Dumnezeu. Astrograma este și ea un sistem complet, un întreg, o roată de energii (matṛkā – matrice). Pe baza acestei asemănări între Totalitatea Creaţiei, om şi astrogramă, se poate explica funcţionalitatea astrologiei, datorită rezonanţelor oculte care se pot crea între ele (toate fiind sisteme complete, întregi).

Alte sisteme întregi sunt, de exemplu, I Ching-ul, Tarotul sau Eneagrama. Unele din acestea se pot folosi în divinaţie, ca de altfel şi astrologia orară, tocmai datorită faptului că ele exprimă Întregul. Se consideră că nu este întâmplător că o anumită întrebare este pusă într-un anumit moment de timp. Astfel, într-un anumit moment, o etalare în Tarot sau o astrogramă orară descriu caracteristicile respectivului moment de timp. Momentul de timp este acela care a făcut să se nască întrebarea și tot el este cel care a determinat o anumită așezare a arcanelor de Tarot, de exemplu. Sistemul divinatoriu ales constituie deci suportul pentru răspunsul la întrebare. Aceste sisteme sunt însă cu mult mai mult decât un simplu instrument de divinaţie; ele sunt sisteme spirituale foarte profunde.

Pentru că și sistemul chinezesc I Ching descrie, ca și astrologia, calități ale timpului, se pot realiza anumite conexiuni între elementele astrologice (emisfere, cadrane, zodii, planete, aspecte etc.) și cele 64 de hexagrame. Sistemele astrologiei și I Ching-ului se pot îmbogăți astfel reciproc cu semnificații esențiale. Același lucru este valabil și în cazul corespondențelor dintre Tarot și astrologie. În Anexele B și C de la sfârșitul cărții Astrologie cauzală am sintetizat legăturile dintre arcanele majore din Tarot și elementele astrologice, respectiv dintre hexagramele I Ching-ului și elementele astrologice.

Din câte știu, nu a mai fost publicată vreodată o corespondență între cele 64 de hexagrame și elementele astrologice. Aceasta este o premieră în cartea  Astrologie cauzală.

O nouă abordare a astrologiei

 În perioada medievală, în care oamenii erau caracterizați de multă ignoranță și impuritate (tamas), și astrologia era conformă cu gândirea acelor vremuri. Aspectele astrologice se împărțeau rigid doar în aspecte bune sau rele, benefice sau malefice. Ele erau un dat al sorții, nu se punea problema ca nativul să facă ceva, să se transforme interior.


Pe măsură ce omul devine mai pur și mai armonios – deci înzestrat cu calități sattva, spirituale – el nu se mai consideră o victimă a sorții, nu este pasiv, ci dimpotrivă, înțelege că toate îi sunt date ca să se transforme, să se perfecționeze, că în ultimă instanță toate sunt necesare și bune pentru că îi favorizează apropierea de Dumnezeu.

 Din acest motiv și astrologia actuală este necesar să ia în considerare noul om, să adopte din sistemul astrologic tradițional și medieval doar elementele viabile și să renunțe la tiparele fixiste, rigide, în care totul nu poate fi decât bun sau rău, iar omul rămâne o biată ființă neputincioasă, supusă tendințelor vremurilor. Este stringent necesar ca astrologia modernă să vadă toate elementele astrologice ca fiind un impuls pentru eliminarea unor tare vechi și pentru dezvoltarea și multiplicarea calităților, pentru trezirea dumnezeirii din om, proces în care acesta are de-acum un rol activ.

Cartea "Astrologie cauzală"

 

Cartea "Astrologie cauzală" are ca scop aducerea la lumină a unor elemente esențiale, arhetipale de astrologie care foarte probabil că au fost cunoscute în trecutul îndepărtat.
Necesitatea unei astfel de abordări a astrologiei în contextul actual al devenirii umane a fost în mod repetat și cu insistență subliniată de către Dane Rudhyar în articolul "De la astrologia umanistică la cea transpersonală" încă din 1975.
Dacă astrologia tradițională poate (sau urmărește mai degrabă) să răspundă unor întrebări strict materiale, de genul: când va avea loc un anumit eveniment, când va fi regele în pericol, câți copii va avea acesta, cum vor fi ei – sănătoși sau bolnavi, cum va fi un copil născut la o anumită dată, dacă va fi bogat sau sărac etc., astrologia personalității urmărește o descriere caracterologică a nativului, a defectelor și calităților lui. Dacă în vechime era practicat mai ales primul gen de astrologie, în vremurile noastre interesul s-a deplasat tot mai mult către al doilea tip de analiză.
Ceea ce numim astrologie tradițională vizează o interpretare arondată planului fizic (material) al Manifestării și răspunde unor întrebări de tipul „Când?” și „Unde?”.
Astrologia personalității, care oferă interpretări având ca prim scop descrierea caracterologică – ține oarecum de planul astral al Manifestării, căci răspunde unor întrebări care implică o descriere mai profundă a ființei nativului, a unor întrebări de tipul „Cum?”.
La ce folosesc însă informațiile unei astrologii a esențelor, arhetipale? Pentru a răspunde la întrebările de tip „De ce…?”. Din acest motiv aș numi un astfel de studiu astrologie cauzală, pentru că ar corespunde planului cauzal al Manifestării. Planul cauzal este planul ideilor pure, al esențelor și arhetipurilor.



Apariție ”Astrologie cauzală - O înțelegere la nivel arhetipal a astrologiei, având ca bază sistemul șivaismului cașmirian"

În luna august 2018 a văzut lumina tiparului cartea ”Astrologie cauzală - O înțelegere la nivel arhetipal a astrologiei, având ca bază sistemul șivaismului cașmirian" SINTEZE ASTROLOGICE
Cartea este publicată de Editura Lux Sublima, la adresa căreia doritorii vor putea face și comenzi. (www.luxsublima.ro)


Cartea "Astrologie cauzală" are ca scop ultim oferirea cititorului o cunoaștere ce ii va permite aflarea rostului său din această viață, care este o etapă din menirea ultimă a oricărui om, cunoașterea identificatoare a lui Dumnezeu.

Astrologia este o știință spirituală. Dar spiritualitate înseamnă reorientarea și apropierea omului de Creatorul său, de Dumnezeu. De aceea astrologia, în realitatea profunzimii ei, are ca sens indicarea menirii fiecărui nativ pentru care se realizează astrograma. Însă această înțelegere, a menirii nativului, pentru că este un ceva esențial, nu poate fi descifrată fără o înțelegere la nivel esențial, arhetipal a elementelor care compun o astrogramă.