În primul rând, este ceva diferit de vocație. Nu este ceea ce noi putem să facem mai bine, sau ceea ce ne place să facem. Este cu mult mai mult…
Rostul nostru nu poate fi legat doar de existența curentă. Dacă ar fi așa ceva, oamenii ar primi această menire aleatoriu, nu condiționat de acțiunile din trecut, din alte vieți. Ceea ce ar fi total nedrept și discriminatoriu.
Rostul este strâns legat de existențele anterioare.
Dar, de la o existență la alta, nu numai corpul fizic se dezintegrează, ci și cel vital, astral sau mental. Nu mai avem aceleași gânduri, nici aceleași emoții ca în viețile trecute. Dacă trăim doar la nivelele acestea, acesta este și motivul pentru care nici nu ne mai amintim viețile trecute. Dar ce rămâne de la o existență la alta ? Ceea ce se păstrează este corpul cauzal, la nivelul căruia este sufletul (Purusha) și învelișul sau natura lui (Prakriti). Ceea ce facem într-o viață se impregnează la învelișului sufletului, deci la nivel cauzal.
De aceea menirea noastră este strâns legată de corpul cauzal.
Pentru a înțelege menirea cuiva, ca astrolog, este necesar să accesăm nivelul cauzal, intrând în supramental. Este necesar să abordăm astrologia pe un nivel superior, cel al esențelor, ce ține de planul cauzal. Astrologia caracterologică sau chiar cea psihologică nu ne va putea ajuta.
Planul cauzal este unul al esențelor, al atitudinilor, al ideilor pure, al arhetipurilor.
De aceea, rostul nostru este asimilarea unei atitudini. Nimic mai mult. Desigur, rostul ultim, final, este cunoașterea identificatoare a lui Dumnezeu. Dar, ca etapă de drum, pentru viața curentă, avem ca rost să facem să devină natura noastră profundă o anumită atitudine.
A asimila o atitudine nu este însă ceva ușor. Este un element profund, de rădăcină, subconștient, care adesea nu este accesibil. Omul obișnuit nu poate avea acces la nivelul cauzal, cu atât mai puțin să-l controleze, când el nu-și controlează de multe ori nici gândurile și nici emoțiile.
Pentru că rostul presupune asimilarea unei atitudini, nu a face lucruri în exterior, nu înseamnă să facem case, să întemeiem familii, cariere. Atunci cum ar putea avea pretenția dumnezeirea ca un om să își poată realiza menirea ? Nu ni se cere prea mult ?
Tot ceea ce ține de exterior ne poate ajuta să ne facem rostul, fie că sunt evenimente, conjuncturi, fie că sunt relații, fie că sunt condiționări de tot felul. Pentru că acestea ne modelează și, chiar dacă nu suntem conștienți, apelăm la anumite resurse interioare care să ne susțină, din care unele ne sunt date ca daruri sau ca talanți.
Acestea apar în astrogramă ca zodia natală, ca aspecte fluente etc. Deci chiar situațiile de viață de tot felul sunt de natură să ne îndrume pe drumul nostru.
Totuși, pentru a înțelege ce ai de făcut, care este atitudinea pe care o ai de asimilat, care este deci rostul tău, astrologia (cauzală) te poate ajuta foarte mult. Pentru că alegi conștient, îți parcurgi drumul dezlegat la ochi.
Acesta este rostul ultim al astrologiei, nu să prezică viitorul, ci să ne ajute să ne apropiem de destinația finală pe care ne-am ales-o dinainte de încarnare.
Dacă începem să ne împlinim menirea, prin asimilarea unei atitudini, situațiile exterioare constrângătoare nu-și mai au sens. Ele aveau rolul doar să ne direcționeze în sensul cel bun, nu să ne chinuie.
De aceea, realizarea rostului, pe lângă faptul că instaurează o stare de fericire de fond, necondiționată de ceea ce este exterior, va face fie să dispară anumite greutăți sau lipsuri, fie să nu le mai resimțim noi ca aducătoare de suferință.
Menirea pe care ne-am asumat-o este cel mai important lucru pe care îl avem de făcut în viața noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu