Rezumat:
În general este destul de cunoscut faptul că cele trei perechi de planete (octavă inferioară și superioară): Venus-Neptun, Marte-Pluto și Mercur-Uranus sunt în legătură cu trei tipuri de karmă (de atașament, de agresivitate și de ignoranță) și cu aspectele de cuadratură din astrogramă.
Acest articol are ca scop prezentarea unor aspecte mai puțin cunoscute sau chiar necunoscute în legătură cu alte două perechi de planete din astrogramă, care sunt strâns legate de anumite limitări de conștiință și de energie. Ca de obicei, pentru explicarea elementelor din astrologie, m-am folos de corelațiile elementelor astrologice cu noțiunile definite de șivaismul cașmirian, acest sistem filozofic și spiritual care în descrierea ontologică a universului vine cu elemente extraordinar de nuanțate și de exacte. Informațiile ce țin de șivaism le-am primit în cadrul cursului de șivaism cașmirian de la profesorul Nicolae Catrina.
Scopul oricărei căi sau oricărui demers spiritual este comuniunea identificatoare cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, eliberarea spirituală sau mântuirea.
Pentru aceasta, omul are nevoie să acționeze pe mai multe direcții, care de fapt se întrepătrund într-o oarecare măsură:
1) Eliminarea reziduurilor karmice, o acțiune dumnezeiesc integrată, astfel ca, prin ceea ce el face, să nu mai creeze noi încărcături karmice;
2) Expansiunea câmpului conștiinței;
3) Dezvoltarea unei puteri sau energii interioare, controlate, care să susțină această creștere în conștiință.
Din infinitatea energiilor dumnezeiești transcendente, două sunt esențiale: energia conștiinței (cit śakti) și energia beatitudinii (ānanda śakti), iar trei dintre ele sunt printre cele mai importante: energia voinței (iccha śakti), energia cunoașterii (jñāna śakti) și energia acțiunii (kriyā śakti). Ele traversează toate nivelurile manifestării, de la nivelele cele mai înalte, cosmice, universale, până la nivelul uman, individual, restrâns, printr-o reflectare în ele însele, într-un mod holografic.
În legătură cu primul punct, am putea spune că ceea ce numim karmă apare ca urmare a nesincronizării (în fizică se vorbește de interferența a două unde care nu sunt în concordanță de fază) a uneia sau alteia dintre aceste ultime trei energii, la nivel individual cu corespondenta ei de pe nivelul universal.
Cu alte cuvinte, o karmă de agresivitate apare când energia voinței/dorinței individuale (care are ca indicator în astrogramă planeta Marte) nu este corect (dumnezeiesc) folosită, iar anularea sau sublimarea acestei karme se face când voința individuală este pusă la unison cu Voința dumnezeiască, care are ca indicator în astrogramă planeta Pluto.
În mod asemănător, karma de ignoranță are ca indicator planeta Mercur – mentalul individual, iar planeta Uranus – mentalul universal (supramentalul) este indicatorul de rezolvare a karmei de ignoranță.
Karma de atașament este indicată de planeta Venus (ceea ce valorizăm într-un mod uman limitat), iar anularea ei se face folosind indicațiile planetei Neptun (iubirea sau valorizarea aspectelor spirituale).
De fapt, cele trei energii de bază, icchā, jñāna și kriyā śakti se regăsesc atât pe un nivel universal, cosmic, pe un nivel individual, uman, limitat, dar și pe un nivel intermediar, de trecere de la universal la individual și invers, de la individual (tattva-ele impure) la universal (tattva-ele pure). Acest nivel intermediar este foarte special din perspectiva unei evoluții spirituale, pentru că el facilitează transcenderea ființei cu o conștiință individuală, pe un nivel universal, având o conștiință transindividuală.
În șivaismul cașmirian acest nivel intermediar, al tattva-elor pure-impure, conține printre altele 5 tattva-e sau elemente speciale – kancuka-uri, cuirase sau constrângeri, care contribuie la trecerea de la universal la individual și invers, de la individual la universal. Trei dintre aceste constrângeri sunt foarte corelate cu cele trei perechi de planete enumerate mai sus:
- Limitarea în putere creatoare – kalā tattva, care este în astrologie în legătură cu perechea de planete Venus-Neptun și cu cuadraturile planetelor în semne fixe (tamas);
- Limitarea în dorință – rāga tattva, care este în astrologie în legătură cu perechea de planete Marte-Pluto și cu cuadraturile planetelor în semne cardinale (rajas) ;
- Limitarea în cunoaștere – vidyā tattva, care este în astrologie în legătură cu perechea de planete Mercur-Uranus și cu cuadraturile planetelor în semne mutabile (sattva);
În astrogramă, karma și depășirea ei este deci indicată de acest triplet de perechi planetare.
Dar, în șivaism, nu sunt numai 3 kancuka-uri, cuirase sau constrângeri, ci 5!
Celelalte două cuirase sau constrângeri sunt asociate limitării în timp - kāla tattva și limitării în spațiu – niyati tattva, iar ele însele sunt în corelație cu alte două energii dumnezeiești – energia conștiinței (cit śakti) și energia beatitudinii (ānanda śakti). Aceste două energii sunt considerate adesea inseparabile, ceea ce face ca și derivatele lor, pe un nivel intermediar, spațiul și timpul, să fie într-un fel inseparabile. De aceea se și vorbește în fizica actuală de continuumul spațiu-timp.
De fapt, acestor ultime două kancuka-uri prezentate le corespund în astrologie alte două perechi de planete: Lună - Saturn și respectiv Soare – Jupiter.
Prima pereche de planete (Lună - Saturn) este asociată cu limitarea în timp sau cu lipsa de energie și cu eliminarea acesteia, iar a doua pereche de planete (Soare – Jupiter) este asociată cu limitarea în spațiu sau o lipsă în conștiință și cu extinderea sau expansiunea ei. Ele sunt elementele care pot indica soluții astrologice pentru punctele 2 și 3 de la începutul acestui articol.
Aceste două lipsuri (de energie și de conștiință) sunt strâns legate între ele, astfel că o lipsă de energie determină în timp o slăbire a conștiinței, iar o lipsă de conștiință face să nu poată fi controlată energia, să nu fie folosită corect, ceea ce are ca și consecință o pierdere în timp a acelei energii.
Aceste limitări sunt indicate în astrogramă de aspectele de opoziție. Prin opozițiile care sunt pe axa verticală (Fundul Cerului – Mijlocul Cerului) este indicată mai ales nevoia de creștere în conștiință, iar pentru opozițiile care sunt orientate orizontal, pe axa Ascendent-Descendent este indicată mai degrabă o nevoie de creștere în energie. În realitate, opozițiile nu sunt perfect orizontale sau perfect verticale, ceea ce arată că întotdeauna este de fapt vorba de un amestec al ambelor lipsuri, de energie și de conștiință. Ele nu pot fi perfect separate, pentru că nici timpul și spațiul nu pot fi perfect separate, și nici energiile divine din care ele au derivat: energia conștiinței (cit śakti) și energia beatitudinii (ānanda śakti).
Spre deosebire de aspectele de cuadratură care, pentru a fi rezolvate, adesea este necesară o confruntare cu situații și limitări manifestate fizic, în cazul opozițiilor conflictele sunt adesea mai degrabă interioare, necesitând pentru rezolvare doar o suficient de bună conștientizare a lor. Opozițiile (ca și conjuncțiile, de altfel) sunt aspecte mai profunde, interioare, ce țin mai mult de conștiință, iar cuadraturile (ca și trigoanele) sunt aspecte mai exterioare, din acest motiv mai ușor sesizabile. Aceasta se corelează și cu faptul că primele trei kancuka-uri discutate (kalā, rāga și vidyā) sunt asociate mai mult aspectului de energie, iar ultimele două discutate (kāla și niyati) sunt mai apropiate aspectului de conștiință.
Prin urmare:
A) Anumite probleme ce țin de lipsa de energie și de conștiință sunt indicate în astrogramă prin aspectele de opoziție și au ca și corespondent kancuka-urile kāla și niyati, limitarea în timp și spațiu, iar perechile de planete care indică atât problema cât și rezolvarea ei sunt: Lună - Saturn și Soare – Jupiter.
Existența unor anumite forme de karmă (de atașament, de violență sau de ignoranță) este indicată în astrogramă de cuadraturile planetelor (în semne fixe, cardinale sau respectiv mutabile) și au ca și corespondent kancuka-urile kalā, rāga și vidyā, limitarea în putere creatoare, în dorință (insatisfacție) și în cunoaștere, iar perechile de planete care indică atât problema cât și rezolvarea ei sunt: Venus – Neptun, Marte – Pluto și, respectiv, Mercur Uranus.
În astrogramă Luna, prin poziția ei în semne și case sau prin aspectele ei, indică locul și felul în care nativul se confruntă cu o lipsă de energie, iar Saturn indică locul și felul în care nativul poate depăși această lipsă, mai exact, cum poate integra energia în mod armonios, ca să nu o mai piardă. Se poate spune că Saturn este octava superioară a Lunii. Luna arată o limitare, o supunere față de ciclicitățile de timp sau o constrângere în raport cu timpul, iar Saturn arată cum putem înmagazina energia timpului.
În mod asemănător, în astrogramă, prin poziția lui în semne și case sau prin aspectele lui, Soarele indică locul și felul în care nativul se confruntă cu o lipsă de conștiință (ce are de conștientizat), iar Jupiter indică locul și felul în care nativul poate depăși această lipsă, mai exact, cum își poate expansiona mai ușor conștiința. Se poate spune că Jupiter este octava superioară a Soarelui. Soarele arată o limitare sau o constrângere în raport cu spațiul, iar Jupiter arată cum putem depăși această limitare.
Pentru confirmarea acestor aspecte prezentate se poate recurge la simbolismul Lunii și a zodiei pe care ea o guvernează: fluctuațiile, toanele, ciclicitatea, dependența de timp etc. În cazul lui Saturn și al zodiei Capricorn avem o transgresare a influențelor timpului, continuitatea, dăinuirea în timp, perseverența, maturitatea.
Tot așa, putem continua să reflectăm asupra simbolismului Soarelui și al zodiei Leului: capacitatea de stăpânire într-un domeniu clar delimitat, conștiința proprie, capacitatea de control și de sublimare a unei energii limitate, proprii. În cazul planetei Jupiter și a zodiei Săgetător vorbim de accesul la o cunoaștere spirituală, la moralitate, la o înțelegere esențială, universală, care expansionează câmpul conștiinței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu