Vă recomand un site de astrologie deosebit de interesant, pe care l-am descoperit recent. Este peste nivelul de vulgarizare a astrologiei, și chiar peste nivelul mediu. Autorii urmăresc adesea o abordare spirituală a temelor tratate.
https://www.animamundi.ro
Am fost solicitat să fac o astrogramă karmică de către cineva care în mare parte și-a realizat menirea. S-a dovedit aceasta prin mai multe lucruri, nu o să le detaliez, dar și prin faptul că avea o stare de fericire de fond.
I-am spus că ceea ce îi voi prezenta este planul pentru viața curentă. Acestea fuseseră doar confirmări, pentru că ea și-l îndeplinise deja.
Apoi ea mi-a pus o întrebare. M-a întrebat dacă, pentru că și-a realizat deja menirea, înseamnă că o să moară curând. În primul moment am fost uimit de întrebare, dar apoi am înțeles ce voia să afle. Ea considera că, dacă a realizat ceea ce își propusese pentru viața curentă, nu mai avea motiv să rămână în acest plan fizic și, deci, ar fi putut să moară. Întrebarea nu era lipsită de sens. În anumite cazuri este valabil acest lucru. Dacă ai terminat ce aveai de făcut, de ce să mai pierzi vremea aici?! Totuși aceasta este o idee corectă doar dacă conjuncturile exterioare nu-ți mai oferă cadrul dezvoltării tale (spirituale) mai departe. Dacă forma de viață actuală se constituie în continuare ca o limitare în evoluția ta spirituală, atunci poate să fie vremea să pleci dincolo. Dar, dacă nu, dacă ai modalități de creștere pentru mai departe, poți continua aici, fără să fie necesară schimbarea formei. Dacă ai terminat „tema pentru acasă”, poți continua cu „problemele din culegeri”, astfel încât să profiți de existența curentă și să faci înainte ceea ce urma să faci în viitor.
Aceasta a vrut să fie o introducere la prezentarea unei înțelegeri legată de integrarea momentelor de timp din viața noastră. Înțelegerea a plecat de la o afirmație a lui Nicolae Catrina, profesorul meu de șivaism cașmirian, care spunea că „spiritualitatea nu înseamnă doar pelerinajul la locurile sacre, ci și integrarea armonioasă în orice moment de timp”. Plecând de această afirmație, am avut o anumită înțelegere:
Momentul de timp în care ne naștem are o anumită calitate care ne susține dar care ne și provoacă să ne dezvoltăm, să ne armonizăm. Cu alte cuvinte, menirea noastră este să ne armonizăm cu acel moment de timp în care ne-am născut, să integrăm energiile și calitățile lui în ființa noastră.
Dar, dacă am reușit aceasta, cu alte cuvinte, dacă ne-am realizat menirea, nu este nevoie să așteptăm o nouă încarnare ca să ne armonizăm cu momentul de timp al viitoarei nașteri. Putem să folosim din plin încarnarea curentă și să urmărim să fim în acord deplin, în armonie, cu oricare dintre momentele de timp ale existenței curente, să curgem lin, la unison cu dumnezeirea. Aceasta înseamnă că, odată ce am realizat punctiform ceea ce a constituit sarcina pentru viața curentă, avem posibilitatea să realizăm continuu, mai departe, armonizarea cu calitățile ORICĂRUI moment, câștigând astfel timp, existențe, obținând chiar mântuirea sau eliberarea finală chiar din această viață.
În primul rând, este ceva diferit de vocație. Nu este ceea ce noi putem să facem mai bine, sau ceea ce ne place să facem. Este cu mult mai mult…
Rostul nostru nu poate fi legat doar de existența curentă. Dacă ar fi așa ceva, oamenii ar primi această menire aleatoriu, nu condiționat de acțiunile din trecut, din alte vieți. Ceea ce ar fi total nedrept și discriminatoriu.
Rostul este strâns legat de existențele anterioare.
Dar, de la o existență la alta, nu numai corpul fizic se dezintegrează, ci și cel vital, astral sau mental. Nu mai avem aceleași gânduri, nici aceleași emoții ca în viețile trecute. Dacă trăim doar la nivelele acestea, acesta este și motivul pentru care nici nu ne mai amintim viețile trecute. Dar ce rămâne de la o existență la alta ? Ceea ce se păstrează este corpul cauzal, la nivelul căruia este sufletul (Purusha) și învelișul sau natura lui (Prakriti). Ceea ce facem într-o viață se impregnează la învelișului sufletului, deci la nivel cauzal.
De aceea menirea noastră este strâns legată de corpul cauzal.
Pentru a înțelege menirea cuiva, ca astrolog, este necesar să accesăm nivelul cauzal, intrând în supramental. Este necesar să abordăm astrologia pe un nivel superior, cel al esențelor, ce ține de planul cauzal. Astrologia caracterologică sau chiar cea psihologică nu ne va putea ajuta.
Planul cauzal este unul al esențelor, al atitudinilor, al ideilor pure, al arhetipurilor.
De aceea, rostul nostru este asimilarea unei atitudini. Nimic mai mult. Desigur, rostul ultim, final, este cunoașterea identificatoare a lui Dumnezeu. Dar, ca etapă de drum, pentru viața curentă, avem ca rost să facem să devină natura noastră profundă o anumită atitudine.
A asimila o atitudine nu este însă ceva ușor. Este un element profund, de rădăcină, subconștient, care adesea nu este accesibil. Omul obișnuit nu poate avea acces la nivelul cauzal, cu atât mai puțin să-l controleze, când el nu-și controlează de multe ori nici gândurile și nici emoțiile.
Pentru că rostul presupune asimilarea unei atitudini, nu a face lucruri în exterior, nu înseamnă să facem case, să întemeiem familii, cariere. Atunci cum ar putea avea pretenția dumnezeirea ca un om să își poată realiza menirea ? Nu ni se cere prea mult ?
Tot ceea ce ține de exterior ne poate ajuta să ne facem rostul, fie că sunt evenimente, conjuncturi, fie că sunt relații, fie că sunt condiționări de tot felul. Pentru că acestea ne modelează și, chiar dacă nu suntem conștienți, apelăm la anumite resurse interioare care să ne susțină, din care unele ne sunt date ca daruri sau ca talanți.
Acestea apar în astrogramă ca zodia natală, ca aspecte fluente etc. Deci chiar situațiile de viață de tot felul sunt de natură să ne îndrume pe drumul nostru.
Totuși, pentru a înțelege ce ai de făcut, care este atitudinea pe care o ai de asimilat, care este deci rostul tău, astrologia (cauzală) te poate ajuta foarte mult. Pentru că alegi conștient, îți parcurgi drumul dezlegat la ochi.
Acesta este rostul ultim al astrologiei, nu să prezică viitorul, ci să ne ajute să ne apropiem de destinația finală pe care ne-am ales-o dinainte de încarnare.
Dacă începem să ne împlinim menirea, prin asimilarea unei atitudini, situațiile exterioare constrângătoare nu-și mai au sens. Ele aveau rolul doar să ne direcționeze în sensul cel bun, nu să ne chinuie.
De aceea, realizarea rostului, pe lângă faptul că instaurează o stare de fericire de fond, necondiționată de ceea ce este exterior, va face fie să dispară anumite greutăți sau lipsuri, fie să nu le mai resimțim noi ca aducătoare de suferință.
Menirea pe care ne-am asumat-o este cel mai important lucru pe care îl avem de făcut în viața noastră.
O să reiterez anumite principii care, din punctul meu de vedere, sunt esențiale în studiul astrogramei karmice.
1. Astrograma este un simbol al Întregului. Acesta este infinit. Dacă luăm în considerare un element, de exemplu o zodie, aceasta este o parte 1/12 din astrogramă, deci 1/12 din ceva infinit. Care este prin urmare tot un infinit. Un infinit "mai mic" dar tot un infinit. Deci, valențele simbolice ale acelui element astrologic sunt infinite. Nu putem reduce acest obiect doar la câteva idei pe care le găsim în cărțile de astrologie. El are un sens esențial care se concretizează într-o multitudine de forme.
Dar cum are loc această concretizare? De ce el capătă o formă și nu alta?
Momentul de timp, astrograma, ființa umană este o unitate. Ea nu este formată dintr-o basculantă de caracteristici fără legătură.
Prin urmare, într-o astrogramă, fiecare obiect trebuie înțeles în corespondență cu celelalte. Particularizarea sensului său esențial se va face corelat cu întreaga astrogramă. Cu alte cuvinte, un Venus în Fecioară al unui nativ va avea un sens adesea diferit de Venus în Fecioară al altui nativ.
Toate elementele din astrogramă - poziții, aspecte, configurații etc. - sunt circumscrise unui sens comun, unei idei axiale, ca o coloană vertebrală a acelei astrograme. Acest numitor comun are o valoare principială, esențială și în același timp dinamică. Acesta este rostul sau menirea acelui nativ.
Dacă vorbim despre un moment de timp, nu de un nativ născut atunci, acest sens esențial al momentului de timp este o atitudine indicată a fi adoptată atunci pentru a ne alinia pe frecvența de rezonanță dumnezeiască.
2. Am fost întrebat: care sunt elementele pe care este necesar să le luăm în considerare pentru o interpretare karmică, a înțelegerii menirii noastre?
Răspunsul corect este că toate sunt necesare.
Practic, fiecare element, poziție sau aspect „vorbește” despre aceeași esență. Cu cât vom lua mai multe în considerare, cu atât vom avea mai multe nuanțe ale acelei esențe.
Totuși... trebuie să pornim de la ceva...
Deși, repet, toate sunt importante, în înțelegerea astrogramei sunt câteva elemente aproape indispensabile, care pentru mine sunt chei:
a. Axa Nodurilor Lunare (și aspectele acestora). De asemenea, simbolul sabial al gradului Nodului Nord - de cele mai multe ori cuprinde foarte sintetic esența. Dar nu trebuie plecate de la el, ci mai degrabă consultat spre final, ca o confirmare a celor concluzionate până atunci.
b. Poziția lui Saturn în semne și case: indică principala lecție de învățat.
c. Cuadraturile și opozițiile (aspectele tensionante) indică karma de ars, astfel:
c.1. Dacă sunt între semne cardinale (Berbec, Rac, Balanță sau Capricorn), avem o karmă de agresivitate/relațională. Indicatorul acesteia, pe lângă planetele implicate și casele și semnele în care ele sunt poziționate, este planeta Marte (în semne și case). Cum se poate sublima (alchimiza sau rezolva fără suferință) această karmă este indicat de Pluto (în semne și case).
c.2. Dacă sunt între semne fixe (Taur, Leu, Scorpion, Vărsător), avem o karmă de atașament. Indicatorul acesteia, pe lângă planetele implicate și casele și semnele în care ele sunt poziționate, este planeta Venus (în semne și case). Cum se poate sublima (alchimiza sau rezolva fără suferință) această karmă este indicat de Neptun (în semne și case).
c.3. Dacă sunt între semne mutabile (Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești), avem o karmă de ignoranță. Indicatorul acesteia, pe lângă planetele implicate și casele și semnele în care ele sunt poziționate, este planeta Mercur (în semne și case). Cum se poate sublima (alchimiza sau rezolva fără suferință) această karmă este indicat de Uranus (în semne și case).
d. Succesiunea Lună (trecut), Soare (prezent), Ascendent (viitor) aduce și ea adesea un sens de mișcare care poate fi foarte semnificativ.
În general, acestea sunt elementele care, considerate, ar fi suficiente, pentru început, în a aduce un pic de lumină asupra menirii nativului.
Este important, plecând de aici, să fie considerate și celelalte, pentru că ele vor nuanța specific acest sens.
Totuși, este importantă o înțelegere profundă, arhetipală, a elementelor primare (case, zodii, planete, grade etc) pentru a trage concluzii care să conducă la un numitor comun.
3. Un alt element important pe care îl repet de fiecare dată celor cărora le interpretez astrograma este următorul:
Nu există o identificare perfectă dintre un om și o astrogramă.
Astrograma reflectă o anumită calitate a timpului. Fiecare moment de timp are o calitate diferită. Acea calitate este ca o „hrană” pentru nativ. Un om se naște când calitatea timpului este cea mai potrivită pentru el.
De aceea, doi oameni, născuți în același loc și în același moment de timp, au manifestări diferite, situații de viață diferite, caractere diferite. Ambii au nevoie de aceeași caracteristică de timp cum, analogic, doi oameni diferiți, pot avea într-un anumit moment al vieții lor nevoie să mănânce un măr. Ei nu sunt la fel, chiar dacă au aceeași nevoie de mere! La fel, analogic, doi oameni pot să meargă într-un același moment de timp pe stradă, în aceeași direcție, dar ei sunt diferiți, chiar dacă, pentru un timp, se deplasează în același sens.
Momentul de timp ales pentru încarnare este cel mai potrivit pentru acel om. De aceea nu există astrogramă bună sau proastă, astrograma pe care o are respectivul nativ este cea mai bună pentru el, pentru că ea oglindește o calitatea a momentului de timp care este cea mai potrivită, ca hrană spirituală, pentru acel nativ.
În astrogramă sunt elemente care vin să rezolve anumite probleme, lecții rămase din trecut, din alte vieți, sau care urmează să fie asimilate, printr-un curs firesc de creștere. Ele nu caracterizează în totalitate nativul, ci doar ceea ce a ales sufletul lui să rezolve pentru viața curentă. Analogic, cineva poate să fie profesor universitar, dar într-o anumită jumătate de oră el să aibă de dat cu mătura prin casă. Aceasta, dacă privim doar la acea jumătate de oră, nu trebuie să ne facă să-l judecăm ca fiind doar un măturător. Tot așa, un om poate avea de rezolvat unele lucruri într-o viață, dar aceasta nu îl definește în totalitate. Este doar o etapă în drumul lui. Acest drum poate fi asemănat cu o ascensiune montană. Poate avea suișuri și coborâșuri, să fie prin pădure sau prin soare, mai aproape sau mai departe de cabană. Toate aceste elemente nu pot caracteriza un om, sunt doar etape în drumul lui.
Important este ca un astrolog să identifice ce are de făcut un om căruia îi interpretează astrograma, cum poate nativul acționa optim, astfel încât drumul lui să se realizeze cu un maxim de rezultate și cu un minim de efort, care sunt atitudinile pe care este necesar să le adopte pentru aceasta. Astrograma trebuie interpretată dinamic, „ce ai de făcut este…”, nu etichetator, static, „ești așa…”.
4. Momentul nașterii unui om este descris de astrograma natală. Omul este o ființă înzestrată cu Liber Arbitru, de aceea ceea ce va trăi el, cum va fi în viața care de-abia începe nu poate fi descris în totalitate de astrogramă. Astrograma se constituie ca un îndemn, ca un sfat de la Dumnezeu, ea este un așa-zis "făgaș" pe care omul este orientat să meargă, pentru că el primește în dar o sumă de rezonanțe, ilustrate în astrogramă, pe care el însă este necesar să le dezvolte sau să le depășească, printr-o transformare de sine.
Din acest motiv, o interpretare caracterologică a astrogramei, care să vizeze existența curentă, nu poate fi exactă, din moment ce omul are libertatea de a alege și de a schimba. Acesta este motivul pentru care mulți astrologi dau greș atunci când urmăresc să interpreteze caracterologic harta natală.
Dacă este să caracterizeze cu adevărat ceva, astrograma natală poate caracteriza vieți anterioare, trecutul, ceea ce deja este înfăptuit. Pentru existența actuală ea descrie o caracteristică a timpului care este doar o bază, un element de plecare necesar nativului. De exemplu, dacă el este născut în zodia Leu, el are de învățat sau de perfecționat caracteristicile acestei zodii. Nu înseamnă că tot ceea ce caracterizează zodia Leu îl caracterizează și pe el. Dar, dacă nu ar avea o rezonanță de început, un talant de dezvoltat, el nu ar putea să realizeze acel deziderat. Pentru că de unde nu este nici Dumnezeu nu cere...
Dar chiar și despre viețile anterioare, astrograma nu descrie totul, ci doar ce a ales nativul să rezolve, să învețe, din ceea ce el nu a învățat din trecut. Cu alte cuvinte, este descrisă doar „tema pentru acasă” pentru existența aceasta.
Sunt oameni care au realizări spirituale, sau o karmă grea, și totuși nu se reflectă toate acestea în astrogramă, pentru că pentru existența curentă sarcina este de a transforma doar o bucățică.
Din acest motiv, realizând interpretarea astrologică, chiar într-un mod karmic, este important ca astrologul să nu cadă în tentația de a judeca sau de a eticheta nativul. Așa cum, analogic, un profesor universitar poate, într-o anumită oră din zi, să spele vase sau să măture, el rămâne un profesor universitar, nu un măturător, tot așa un om, dacă are de scăpat de anumite „tinichele karmice atârnate de coadă”, el nu înseamnă că poate fi caracterizat doar de acelea.
Într-adevăr, de la o existență la alta există o anumită inerție de transformare, oamenii nu se schimbă cât ai bate din palme, și atitudini din trecut, din alte vieți, pot continua și în prezent. De aceea astrologia caracterologică o mai nimerește și mai impresionează pe unii sau pe alții. Totuși, pe măsură ce oamenii evoluează spiritual, lucru valabil mai ales în prezent, când am intrat în centura fotonică, ei angrenează tot mai mult Liberul Arbitru și realizează astfel mult mai ușor transformări cu ei înșiși, ceea ce face ca interpretarea astrologică caracterologică să fie din ce în ce mai puțin exactă. Omul este din ce în ce mai puțin o mașinărie, un automat, în sensul descris de Gurdjieff, el are o libertate din ce în ce mai mare de a-și schimba direcția de mers.
În concluzie, caracterologic, astrograma natală poate avea o valoare doar pentru viețile anterioare, și aici doar parțial.
Însă, mai important, pentru viața curentă, ea este un instrument de înțelegere a ceea ce avem de făcut, a menirii noastre.
Cartea Astrologie cauzală este editată și tipărită într-o ediție de lux. Are toate paginile color, are 365 de pagini cu conținut efectiv, peste 200 de ilustrații, peste 100 de diagrame și două tabele de corespondențe.
În această carte, fiind una de astrologie cauzală, am urmărit să răspund la următoarele întrebări „de ce?”, pentru că la majoritatea dintre ele nu am găsit răspuns în alte cărți de astrologie:
Există o concepție, greșită, sau parțial greșită, în opinia mea, prin care se consideră că planetele retrograde sunt rele, aducătoare de karmă grea etc.
